Modelul 2026: Subiectele II și III rezolvate cerință cu cerință
Toate cerințele de redactare și de calcul din modelul BAC 2026 la anorganică, cu rezolvarea scrisă ca pe foaia de examen și punctajul din barem.
- 30 min
- La BAC: II.C · II.D · III.E · III.F
- Verificat pe bareme

ții minte doar fișa asta și ești acoperit
Fișa de aur
- 01
Orice problemă se scrie în patru pași: datele, relația/ecuația, raționamentul, rezultatul cu unitate.
- 02
La configurație pornești de la numărul de electroni; perioada = numărul de straturi ocupate, grupa (p) = 10 + electronii de pe ultimul strat.
Truc: Si: 1s² 2s² 2p⁶ 3s² 3p² → perioada 3, grupa 14.
- 03
Randamentul = (masa practică / masa teoretică) · 100. Teoretica vine din ecuație, nu din practică.
- 04
Hess: înmulțești ecuațiile date cu coeficienți (și inversezi cele necesare) până când suma lor dă ecuația cerută.
- 05
Legea vitezei: k = v / ([A]^nA · [B]^nB), cu unitatea dedusă din ordinul total.
Pe scurt
Culorile din lecție:termencifră, datăidee-cheie
- Subiectul II.C (15 p): nucleu, configurație, legătură, ionizare, concentrație. II.D (10 p): redox, coeficienți, randament.
- Subiectul III.E (15 p): termochimie (entalpie, căldură, Hess, stabilitate). III.F (10 p): ionizare, cinetică, gaze.
- Masele atomice date: H 1; C 12; N 14; O 16; Ne 20; Na 23; Cl 35,5; Fe 56; Ag 108; Pb 207. Constante: c(apă) = 4,18 kJ·kg⁻¹·K⁻¹; N = 6,022·10²³ mol⁻¹; R = 0,082 L·atm·mol⁻¹·K⁻¹.
- Fiecare problemă: date, relație, raționament, rezultat cu unitate.
Subiectul II.C (15 p)
C.1 (2 p). 44 de protoni și 57 de neutroni: A = 44 + 57 = 101 (1 p); numărul de electroni = numărul de protoni = 44 (1 p).
C.2 (4 p). Atom cu 8 orbitali ocupați, dintre care doi monoelectronici. Orbitalii: 1s (1), 2s (1), 2p (3), 3s (1) = 6 orbitali plini; încă 2 orbitali 3p ocupați cu câte un electron: total 8 ocupați, 2 monoelectronici. a. Configurația: 1s² 2s² 2p⁶ 3s² 3p² (2 p). b. Poziția: grupa 14 (IVA), perioada 3 (1 p + 1 p). Elementul este siliciul.
Cei 8 orbitali ocupați
C.3 (2 p). Formarea legăturii în molecula de clor: fiecare atom are 7 electroni pe stratul de valență și pune în comun câte un electron.
Cl· + ·Cl → Cl:Cl
În lucrare reprezinți cu puncte electronii de valență, la ambii atomi, și perechea comună între ei (legătură covalentă nepolară simplă).
C.3: molecula de clor, cu puncte
C.4 (3 p). Ionizarea azotului (Z = 7, configurația 1s² 2s² 2p³, cinci electroni de valență): atomul primește trei electroni și devine ion N³⁻ cu octet complet. Notezi atomul cu cei 5 electroni (puncte) și ionul cu 8 electroni între paranteze, cu sarcina 3−. Caracterul chimic: nemetal (1 p).
C.5 (4 p). Cantitatea de NaOH: 75 mL · 2 M = 150 mmol; 50 mL · 1 M = 50 mmol; total 200 mmol = 0,2 mol. Volumul final: 400 mL = 0,4 L. c = n / V = 0,2 / 0,4 = 0,5 M (raționament 3 p, calcul 1 p).
Subiectul II.D (10 p)
D.1 (3 p). Reacția: CuO + C → Cu + CO₂ (în condiții speciale).
ProcesEcuația
C → C⁴⁺ + 4e⁻Cu²⁺ + 2e⁻ → Cu| Proces | Ecuația |
|---|---|
| Oxidare (C: 0 → +4) | C → C⁴⁺ + 4e⁻ |
| Reducere (Cu: +2 → 0) | Cu²⁺ + 2e⁻ → Cu |
Agentul reducător este carbonul (cedează electroni, se oxidează).
D.2 (1 p). Coeficienții: 2CuO + C → 2Cu + CO₂. Egalarea electronilor: 4 cedați de C, câte 2 primiți de fiecare Cu²⁺: 2 Cu²⁺ per C.
D.3 (6 p). a. 2Fe + 3Cl₂ → 2FeCl₃ (formulele 1 p, coeficienții 1 p).
b. n(Fe) = 112 / 56 = 2 mol → teoretic 2 mol FeCl₃, M(FeCl₃) = 56 + 3 · 35,5 = 162,5 g/mol → m teoretică = 2 · 162,5 = 325 g. Practic: 292,5 g.
η = 292,5 / 325 · 100 = 90% (raționament 3 p, calcul 1 p).
Ce randament are reacția Fe + Cl₂ dacă din 112 g Fe se obțin 292,5 g sare?
Subiectul III.E (15 p)
E.1 (3 p). C₆H₁₂O₆ + 6O₂ → 6CO₂ + 6H₂O Entalpia de reacție din entalpiile de formare:
ΔᵣH⁰ = 6·ΔfH(CO₂) + 6·ΔfH(H₂O) − ΔfH(glucoză) (O₂ are ΔfH = 0) = 6·(−393,5) + 6·(−285,8) − (−1273,3) = −2361 − 1714,8 + 1273,3 = −2802,5 kJ·mol⁻¹.
E.2 (3 p). n(glucoză) = 18 / 180 = 0,1 mol; Q = 0,1 · 2802,5 = 280,25 kJ degajați.
E.3 (3 p). Q = m · c · Δt → m = Q / (c · Δt) = 1045 / (4,18 · 20) = 12,5 kg de apă (Δt = 32 − 12 = 20 K).
E.4 (4 p). Ecuația cerută: 4HCl + O₂ → 2Cl₂ + 2H₂O (gaz). Din (1) H₂ + ½O₂ → H₂O(l), (2) H₂O(g) → H₂O(l), (3) H₂ + Cl₂ → 2HCl:
2 · (1): 2H₂ + O₂ → 2H₂O(l); −2 · (2): 2H₂O(l) → 2H₂O(g); −2 · (3): 4HCl → 2H₂ + 2Cl₂. Suma: 4HCl + O₂ → 2Cl₂ + 2H₂O(g).
ΔᵣH⁰ = 2ΔᵣH₁⁰ − 2ΔᵣH₂⁰ − 2ΔᵣH₃⁰.
E.5 (2 p). Stabilitatea crește cu cât ΔfH este mai negativă: Ag₂O (−31,04), Ag₂O₂ (−24,26), Ag₂O₃ (+33,89). Sensul descreșterii stabilității: Ag₂O, Ag₂O₂, Ag₂O₃.
Cum se calculează masa de apă încălzită cu Q?
Cum arată Hess la 4HCl + O₂ → 2Cl₂ + 2H₂O(g)?
Subiectul III.F (10 p)
F.1 (2 p). Acidul cianhidric este acid slab: ionizare reversibilă: HCN + H₂O ⇌ H₃O⁺ + CN⁻.
F.2 (3 p). v = k · [A]¹ · [B]². k = v / ([A] · [B]²) = 2·10⁻³ / (0,4 · 0,1²) = 2·10⁻³ / 4·10⁻³ = 0,5 L²·mol⁻²·s⁻¹ (= 5·10⁻¹). Baremul tipărit notează L·mol⁻¹·s⁻¹; dimensional, la ordin total 3 unitatea corectă este L²·mol⁻²·s⁻¹.
F.3 (5 p). a. p·V = n·R·T → p = 20 · 0,082 · 300 / 4,1 = 120 atm (T = 27 + 273 = 300 K). b. n = 18,066·10²³ / 6,022·10²³ = 3 mol de atomi de Ne; m = 3 · 20 = 60 g.
Ce se cere la BAC
Greșeli care costă puncte
- Folosești volumul soluției inițiale în loc de volumul final de 400 mL.
- Calculezi randamentul invers: teoreticul trebuie să fie la numitor.
- Uiți unitatea de măsură și rotunjești prea devreme.
- La Hess nu inversezi semnul entalpiei când inversezi ecuația.
- Confunzi perioada (straturi) cu grupa (electroni de valență).
Termeni-cheie
- Număr de masă (A)
- Suma numărului de protoni și a numărului de neutroni din nucleu: A = Z + N.
- Configurație electronică
- Distribuția electronilor pe straturi și substraturi, în ordinea energiei: 1s² 2s² 2p⁶ 3s² 3p².
- Randament
- Raportul procentual dintre cantitatea practică și cea teoretică obținută dintr-o reacție: η = (practic / teoretic) · 100.
- Legea lui Hess
- Variația de entalpie a unei reacții este suma variațiilor de entalpie ale etapelor în care poate fi descompusă, indiferent de drum.
- Entalpie de formare standard
- Variația de entalpie la formarea unui mol de substanță din elemente în stare standard.
- Legea vitezei
- v = k · [A]^nA · [B]^nB; ordinele parțiale sunt date de enunț, nu rezultă din coeficienți.
- Ecuația de stare a gazului ideal
- p · V = n · R · T; cu R = 0,082 L·atm·mol⁻¹·K⁻¹ presiunea se dă în atm, volumul în L, temperatura în K.