Cele două blocuri, Doctrina Truman, Planul Marshall, NATO, Tratatul de la Varșovia, crizele (Berlin, Ungaria, Cuba, Cehoslovacia), destrămarea blocului comunist.
ții minte doar fișa asta și ești acoperit
1946: Churchill, discursul de la Fulton („cortina de fier”); 1947: Doctrina Truman, Planul Marshall; URSS răspunde cu Kominformul (1947) și CAER (1949).
1949: NATO (4 aprilie); 1955: Tratatul de la Varșovia (14 mai) — două blocuri militare.
Crize: Berlin (blocada 1948–1949, Zidul 1961), Coreea (1950–1953), Ungaria (1956), Cuba (1962), Cehoslovacia (1968).
1975: Helsinki (Actul final al CSCE); 1985: Gorbaciov; 1989: căderea regimurilor comuniste din estul Europei; 1991: destrămarea URSS.
Fisuri în blocul comunist (sursa B, iunie 2025): ruptura Iugoslaviei (1948), Albania (1961), refuzul planului de către România (1964).
Primăvara de la Praga (1968): reformă oprită de trupele Tratatului de la Varșovia; România nu participă.
Culorile din lecție:termencifră, datăidee-cheie
Conferințele de la Ialta (februarie 1945) și Potsdam (iulie–august 1945) lasă Europa de Est în sfera sovietică; între 1944 și 1948, prin forță și alegeri fraudate, se instalează regimuri comuniste. La 5 martie 1946, la Fulton, Churchill vorbește despre „cortina de fier”. În martie 1947, SUA lansează politica de îndiguire (Doctrina Truman), apoi Planul Marshall (iunie 1947).
| Blocul occidental | Blocul comunist | |
|---|---|---|
| Lider | SUA | URSS |
| Alianță militară | NATO (4 aprilie 1949) | Tratatul de la Varșovia (14 mai 1955) |
| Economie | Planul Marshall, piață | CAER (1949), planificare |
| Regim | Democrație | Partid unic |
La 5 martie 1946, la Fulton, Churchill vorbește despre „cortina de fier”. Europa se împarte în blocul occidental și blocul comunist.
Ilustrație ZECE, generată cu AI pentru această lecție.
Când s-a înființat NATO și când Tratatul de la Varșovia?
Ce a urmărit Planul Marshall?
Berlin: blocada (1948–1949) și Zidul (august 1961), ridicat pentru a opri fuga est-germanilor (până la 12 500 pe săptămână). Coreea (1950–1953). Mișcări antisovietice în RDG (1953), Polonia și Ungaria (octombrie 1956; revoluția este înăbușită de trupele sovietice). Cuba (criza rachetelor, 1962). Cehoslovacia (noaptea de 20/21 august 1968): intervenția Tratatului de la Varșovia pune capăt Primăverii de la Praga, justificată prin „doctrina Brejnev”. Sursa BAC iunie 2025, var. 1 prezintă și ruptura Iugoslaviei (1948), a Albaniei (1961) și refuzul planului Hrușciov de către România (1964).
Ce a fost Primăvara de la Praga?
Helsinki (1 august 1975): Actul final al CSCE (35 de state; inviolabilitatea frontierelor, drepturile omului). Gorbaciov (martie 1985): glasnost, perestroika, renunțarea la doctrina Brejnev. 1989: căderea regimurilor comuniste din Polonia, Ungaria, RDG, Cehoslovacia, Bulgaria și România; 9 noiembrie: cade Zidul Berlinului; 1991: URSS se destramă, iar Războiul rece se încheie.
Numiți un lider politic precizat în sursa A. Sursa A (H. Kissinger, Diplomația): „Stalin fusese în stare să impună frontierele Europei de Est fără să-și asume un risc ieșit din comun, deoarece armatele […]” Sursa B (J. Carpentier, Fr. Lebrun, Istoria Europei): „Detonatorul primei crize a democrațiilor populare l-a constituit problema iugoslavă. Ruptura dintre Iugoslavia lui Tito și Uniunea Sovietică a devenit […]”
Precizați, din sursa B, o informație referitoare la Primăvara de la Praga. Sursa A (H. Kissinger, Diplomația): „Stalin fusese în stare să impună frontierele Europei de Est fără să-și asume un risc ieșit din comun, deoarece armatele […]” Sursa B (J. Carpentier, Fr. Lebrun, Istoria Europei): „Detonatorul primei crize a democrațiilor populare l-a constituit problema iugoslavă. Ruptura dintre Iugoslavia lui Tito și Uniunea Sovietică a devenit […]”
Menționați două spații istorice, precizate atât în sursa A, cât și în sursa B. Sursa A (H. Kissinger, Diplomația): „Stalin fusese în stare să impună frontierele Europei de Est fără să-și asume un risc ieșit din comun, deoarece armatele […]” Sursa B (J. Carpentier, Fr. Lebrun, Istoria Europei): „Detonatorul primei crize a democrațiilor populare l-a constituit problema iugoslavă. Ruptura dintre Iugoslavia lui Tito și Uniunea Sovietică a devenit […]”
Scrieți, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susține că planul stabilit de liderul sovietic este refuzat de conducătorii români. Sursa A (H. Kissinger, Diplomația): „Stalin fusese în stare să impună frontierele Europei de Est fără să-și asume un risc ieșit din comun, deoarece armatele […]” Sursa B (J. Carpentier, Fr. Lebrun, Istoria Europei): „Detonatorul primei crize a democrațiilor populare l-a constituit problema iugoslavă. Ruptura dintre Iugoslavia lui Tito și Uniunea Sovietică a devenit […]”
Scrieți o relație cauză-efect stabilită între două informații selectate din sursa A, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informații (cauză, respectiv efect). Sursa A (H. Kissinger, Diplomația): „Stalin fusese în stare să impună frontierele Europei de Est fără să-și asume un risc ieșit din comun, deoarece armatele […]” Sursa B (J. Carpentier, Fr. Lebrun, Istoria Europei): „Detonatorul primei crize a democrațiilor populare l-a constituit problema iugoslavă. Ruptura dintre Iugoslavia lui Tito și Uniunea Sovietică a devenit […]”
Prezentați două fapte istorice desfășurate în statul român, în perioada 1948-1960. Sursa A (H. Kissinger, Diplomația): „Stalin fusese în stare să impună frontierele Europei de Est fără să-și asume un risc ieșit din comun, deoarece armatele […]” Sursa B (J. Carpentier, Fr. Lebrun, Istoria Europei): „Detonatorul primei crize a democrațiilor populare l-a constituit problema iugoslavă. Ruptura dintre Iugoslavia lui Tito și Uniunea Sovietică a devenit […]”
Menționați o asemănare între două practici politice utilizate de statul român în plan intern la sfârșitul secolului al XX-lea, începând cu anul 1990. Sursa A (H. Kissinger, Diplomația): „Stalin fusese în stare să impună frontierele Europei de Est fără să-și asume un risc ieșit din comun, deoarece armatele […]” Sursa B (J. Carpentier, Fr. Lebrun, Istoria Europei): „Detonatorul primei crize a democrațiilor populare l-a constituit problema iugoslavă. Ruptura dintre Iugoslavia lui Tito și Uniunea Sovietică a devenit […]”