Autori și opere din programă

Camil Petrescu – Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

Fișa completă a romanului psihologic și al experienței: încadrare argumentată, temă, structură în două cărți, Ștefan Gheorghidiu, secvențe-cheie și două eseuri-model (text narativ și personaj).

  • 45 min
  • La BAC: Subiectul al III-lea
  • De revizuit
Ilustrație: Camil Petrescu – Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război
Ilustrație generată pentru ZECE (interpretare artistică, nu imagine din operă).

ții minte doar fișa asta și ești acoperit

Fișa de aur

  1. 01

    Perioada interbelică, modernism; roman psihologic și al experienței (1930). Trăsătura 1: narațiune la persoana I, perspectivă subiectivă — totul trece prin conștiința lui Ștefan.

  2. 02

    Trăsătura 2: analiza psihologică, introspecția — la Odobești, un gest, o privire, un loc la masă devin „probe” cântărite obsesiv.

    Truc: Ștefan e un detectiv care anchetează doar în propria minte.

  3. 03

    Tema: drama intelectualului lucid, însetat de absolut, care trece prin două experiențe-limită: iubirea (gelozia) și războiul.

  4. 04

    Scene de comentat: discuția de la popotă (incipit), excursia la Odobești (culmea geloziei) și războiul din Cartea a doua, care relativizează drama.

  5. 05

    Ștefan Gheorghidiu: lucid, analitic (își disecă gelozia) și orgolios, hipersensibil (a iubit-o pe Ela pentru că îl măgulea admirația ei).

  6. 06

    Structură: două cărți — iubirea, rememorată; războiul, ca jurnal de front; timp dublu (1916 + timpul psihologic), cu incipit in medias res.

  7. 07

    Titlul anunță antiteza celor două experiențe: dragostea se încheie unde începe războiul. Final deschis: Ștefan se desparte de Ela.

    Truc: Două nopți, două cărți: una o închide pe cealaltă.

1 din 10

Pe scurt

2 minesențialul, de recitit oricând

Culorile din lecție:termenidee-cheie

  • Autor / an: Camil Petrescu, 1930. Perioada: interbelică. Curent: modernism (lovinescian). Specie: roman psihologic și al experienței; roman subiectiv, al autenticității.
  • Tema: drama intelectualului lucid, însetat de absolut, care trece prin două experiențe-limită: iubirea (gelozia) și războiul.
  • Structură: două părți – Cartea întâi (iubirea pentru Ela, rememorată) și Cartea a doua (războiul, sub forma unui jurnal de campanie).
  • Narator: autodiegetic, la persoana I (Ștefan Gheorghidiu); perspectivă subiectivă, focalizare internă.
  • Timp: dublu – timpul cronologic din 1916 (concentrarea, apoi războiul) și timpul psihologic al amintirii; incipit in medias res, cu Ștefan concentrat cu regimentul înainte de intrarea României în război și flashback declanșat de o discuție la popotă.
  • Tehnici: introspecție, monolog interior, analiză psihologică, memorie involuntară, autenticitate (aspect de jurnal), dedublare.
  • Final deschis: Ștefan se desparte de Ela și îi lasă „tot trecutul”; războiul a relativizat drama geloziei.
  • La BAC: tip A (text narativ – Camil Petrescu / roman psihologic sau al experienței) și tip C (personaj – Ștefan Gheorghidiu).
Camil Petrescu
Camil Petrescu, 1894–1957

Autor: necunoscut · Domeniu public · Wikimedia Commons

Încadrarea argumentată (reperul 1)

6 min

Formulare de barem: romanul se încadrează în modernismul interbelic / în romanul psihologic și al experienței. Precizezi încadrarea (2p), numești două trăsături (2 × 1p) și le arăți pe text (2 × 1p).

TrăsăturăCum o demonstrezi pe text

Narațiune la persoana I, perspectivă subiectivă (roman subiectiv)
Totul e filtrat de conștiința lui Ștefan; Ela nu are „voce” proprie, iar cititorul nu află niciodată sigur dacă l-a înșelat. Adevărul devine relativ.
Analiza psihologică / introspecția
Gelozia e disecată în detalii infime: un gest, o privire, un loc la masă (excursia la Odobești) devin „probe” cântărite obsesiv.
Timpul psihologic, discontinuitatea
Romanul începe în primăvara lui 1916, cu Ștefan concentrat cu regimentul (România era încă neutră); discuția de la popotă despre un soț care și-a ucis soția îi declanșează lui Ștefan rememorarea celor doi ani și jumătate de căsnicie.
Autenticitatea, experiența trăită direct
Cartea a doua are aspect de jurnal de front; războiul nu e o frescă eroică, ci haosul trăit de un individ: frică, foame, ordine contradictorii.
Roman citadin, cu erou intelectual
Ștefan e student la Filosofie, discută idei, judecă lumea prin concepte; mediul e Bucureștiul mondenităților.

De ce „psihologic și al experienței”? Psihologic – pentru că obiectul romanului este conștiința lui Ștefan, nu evenimentele în sine. Al experienței – pentru că eroul trăiește pe propria piele iubirea și războiul și le notează lucid, ca pe niște experiențe de cunoaștere. Programa folosește exact sintagma „tipuri de roman: psihologic și al experienței” – folosește-o ca atare (subiectul de la simularea 2025 a cerut „un roman psihologic sau al experienței”).

Tema, viziunea, titlul

1 min

  • Tema: iubirea și războiul ca experiențe de cunoaștere; mai larg, drama intelectualului lucid care caută absolutul într-o lume relativă.
  • Viziunea despre lume: existența e trăită și cunoscută numai prin conștiința proprie; adevărul despre celălalt e de neatins. Iubirea absolută e iluzie; războiul arată fragilitatea individului și absurdul istoriei.
  • Titlul anunță cele două experiențe și antiteza lor: „ultima noapte de dragoste” (sfârșitul iubirii, la Câmpulung, înainte de plecarea pe front) și „întâia noapte de război” (intrarea în luptă). Simetria sugerează că o experiență o închide pe cealaltă: în fața morții, gelozia se micșorează.
Soldați români în tranșee, în Primul Război Mondial

Soldați români în tranșee, în Primul Război Mondial: frontul din 1916, unde se petrece a doua carte a romanului.

Autor: Radio Times Hulton Picture Library (Nationaal Archief) · CC0 1.0 · Wikimedia Commons

Structura și compoziția

6 min o întrebare la final

ElementCe trebuie știut

Părți
Cartea întâi – rememorarea iubirii (căsnicia, moștenirea, monden, gelozia, Câmpulung). Cartea a doua – războiul (intrarea în Transilvania, luptele, retragerea, rănirea), cu final în București.
Incipit
Primăvara lui 1916, înainte de intrarea României în război: sublocotenentul Gheorghidiu, concentrat cu regimentul la lucrări de fortificare în munți. La popotă, ofițerii discută un proces în care un soț care și-a ucis soția a fost achitat. Ștefan intervine pătimaș și își mărturisește, pentru cititor, că bănuia că soția îl înșală.
Final
După rănire, în București, Ștefan constată că s-a înstrăinat de Ela, se desparte de ea și îi lasă casa, banii, lucrurile – „tot trecutul” . Final deschis, dar cu sens clar: eroul s-a eliberat de obsesie.
Conflict
Predominant interior: între idealul iubirii absolute și realitatea unei femei obișnuite; între orgoliu și dragoste. Exterior: Ștefan – lumea mondenă interesată de bani (unchiul Nae, Ela, G.); omul – istoria (războiul).
Timp și spațiu
Timp cronologic (1916) + timp psihologic (amintirea). Spații: Bucureștiul (casa, saloanele), Odobești, Câmpulung, frontul.
Instanțe narative
Autor (Camil Petrescu) – narator-personaj (Ștefan) – cititor. Narator autodiegetic, nesigur pe adevăr (narator „nesigur”).
Perspectivă
Subiectivă, internă, unică; „viziune împreună cu” personajul.
Limbaj
Stil analitic, eseistic, precis; în Cartea a doua – frază scurtă, notație seacă, de jurnal.

Ce tip de narator are romanul?

Rezumat pe episoade

3 min

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (rezumat animat)

Rezumat animat: ai firul întâmplărilor în cap înainte de analiză.

Ştef știe tot · 14:43 · Deschide pe YouTube

  1. Popota (concentrarea din primăvara lui 1916). Discuția despre crima pasională îi declanșează lui Ștefan amintirea căsniciei.
  2. Căsătoria. Student sărac la Filosofie, Ștefan se căsătorește cu Ela, o colegă orfană , admirată de toți; iubirea s-a născut din admirația ei și din orgoliul lui.
  3. Moștenirea. Unchiul Tache, bătrân avar, îi lasă lui Ștefan o parte importantă din avere; urmează conflicte de familie (unchiul Nae, om politic, încearcă să profite) și intrarea cuplului în lumea bună.
  4. Schimbarea Elei și excursia la Odobești. Ela se apropie de un cerc monden; la Odobești pare să-l prefere pe domnul G., un „vag avocat” , dansator. Ștefan trăiește gelozia ca pe o tortură lucidă.
  5. Despărțirea și împăcarea. Separări, reveniri, bănuieli fără dovezi clare.
  6. Câmpulung. Concentrat cu regimentul în munți, Ștefan obține o învoire; Ela îi cere să treacă pe numele ei o sumă de bani, iar Ștefan îl zărește pe G. în oraș. E pe punctul de a-i ucide, dar este rechemat la unitate: începe războiul.
  7. Războiul (Cartea a doua). Trecerea munților, luptele, bombardamentele, retragerea haotică; Ștefan e rănit și spitalizat. Gelozia pălește în fața morții.
  8. Finalul. Întors la București, Ștefan rupe definitiv cu Ela și îi lasă tot.

Ștefan Gheorghidiu – personajul principal

5 min

Statut:

  • social: student sărac la Filosofie, apoi moștenitor; în 1916 sublocotenent în rezervă; intelectual;
  • psihologic: lucid, hipersensibil, analitic, orgolios, gelos, mereu în dialog cu propria conștiință;
  • moral: idealist intransigent – vrea iubirea absolută, refuză compromisul, disprețuiește banul și lumea superficială.

Trăsături, cu episoade:

TrăsăturăEpisod-argument

Luciditate / spirit analitic
Își descompune gelozia în gesturi și reacții la Odobești; se analizează pe sine ca pe un caz.
Idealism, sete de absolut
La popotă susține că cei care se iubesc au drept de viață și de moarte unul asupra celuilalt ; iubirea e pentru el totul sau nimic.
Orgoliu, hipersensibilitate
Recunoaște că a început să o iubească pe Ela pentru că îl măgulea admirația ei; orice atenție a ei pentru altul îl rănește.
Intransigență morală
Disprețuiește lăcomia unchiului Nae și reacția Elei la bani; în final, renunță la tot.

Modalități de caracterizare:

  • autocaracterizare (dominantă, prin narațiunea la persoana I și introspecție);
  • caracterizare directă de către alte personaje (puțină – ceilalți îl socotesc ciudat, prea serios);
  • caracterizare indirectă: fapte (pleacă de acasă, plănuiește crima, renunță la avere), limbaj (precis, filozofic), relații (cu Ela, cu unchii), mediu (lumea mondenă ca fundal de contrast).

Personaje secundare:

  • Ela – soția; personaj „reflectat”: o vedem doar prin gelozia lui Ștefan. Nu știm dacă e vinovată – asta e miza modernă.
  • Domnul G. – rivalul, „vag avocat”, mondenul tipic.
  • Unchiul Nae Gheorghidiu – politicianul cinic, interesat de bani; unchiul Tache – avarul care lasă moștenirea.
  • Camarazii de front – martori ai haosului, nu eroi.

Secvențe-cheie comentabile (reperul 2)

2 min

  1. Discuția de la popotă (incipit). Tema iubirii absolute e formulată explicit; Ștefan se trădează prin vehemență. Secvența declanșează memoria și justifică structura retrospectivă.
  2. Excursia la Odobești. Punctul culminant al geloziei: locul la masă, gesturile Elei față de G., suferința disecată. Arată perspectiva subiectivă – nu vedem fapte, ci interpretările lui Ștefan.
  3. Scena moștenirii / masa la unchiul Tache. Opune idealismul lui Ștefan lumii interesate (unchiul Nae); banul schimbă relația cu Ela și deschide conflictul.
  4. Câmpulung – „ultima noapte de dragoste”. Ela cere bani, apare G.; Ștefan plănuiește crima, dar istoria intervine. Leagă cele două cărți: dragostea se sfârșește unde începe războiul.
  5. Bombardamentul / retragerea (Cartea a doua). Capitolul cunoscut ca Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu : haos, frică, moarte absurdă. Ștefan descoperă o experiență care îi relativizează drama personală.
  6. Finalul – despărțirea. Ștefan îi lasă Elei „tot trecutul”; eliberare prin luciditate, final deschis.

Ce se cere la BAC

3 mincum apare la examen

Comentariu: „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, de Camil Petrescu

Comentariul complet, pe reperele de la BAC. Merge bine la recapitulare.

Florentin - Profu' de română · 9:21 · Deschide pe YouTube

august 2026, var. 4
Cerință (Subiectul al III-lea)
text narativ aparținând lui Liviu Rebreanu sau lui Camil Petrescu
Ce scrii
Eseul tip A de mai jos
iunie 2023, var. 6; sesiunea specială 2022, var. 7
Cerință (Subiectul al III-lea)
text narativ – Rebreanu sau Camil Petrescu / Camil Petrescu sau G. Călinescu
Ce scrii
tip A
simulare 2025
Cerință (Subiectul al III-lea)
roman psihologic sau al experienței
Ce scrii
tip A (încadrarea pe tipul de roman)
august 2021; iunie 2025 rezervă, var. 8
Cerință (Subiectul al III-lea)
personaj dintr-un text narativ – Creangă sau Camil Petrescu / personaj dintr-un roman interbelic
Ce scrii
tip C – Ștefan Gheorghidiu
1 / 4

Eseuri-model

15 min 2 întrebări la final

Eseu-model: particularități ale unui text narativ aparținând lui Camil Petrescu (tip A)

Perioada interbelică aduce în literatura română, sub influența ideilor lui E. Lovinescu, un roman nou, citadin și intelectual, centrat pe conștiință. Romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu, publicat în 1930, ilustrează exemplar această schimbare, fiind un roman psihologic și al experienței, încadrabil în modernism. Autorul renunță la fresca socială de tip balzacian și mută centrul de greutate în interiorul unei conștiințe care se analizează pe sine.

O primă trăsătură modernistă este narațiunea la persoana I, cu perspectivă subiectivă. Ștefan Gheorghidiu, narator și personaj, relatează doar ceea ce a trăit și a gândit el însuși. De aceea, Ela nu este prezentată obiectiv, ci prin filtrul geloziei soțului, iar cititorul nu află niciodată cu certitudine dacă ea l-a înșelat. Adevărul devine relativ, ceea ce desparte radical romanul de modelul omniscient tradițional. A doua trăsătură este analiza psihologică: frământările eroului sunt disecate prin introspecție și monolog interior, astfel încât un gest neînsemnat devine pentru el un eveniment interior major.

Tema romanului este drama intelectualului lucid, însetat de absolut, care trece prin două experiențe-limită: iubirea și războiul. O secvență semnificativă este excursia la Odobești. Ela pare să-i acorde atenție domnului G., iar Ștefan urmărește fiecare privire și fiecare gest, transformându-le în dovezi. Scena arată că gelozia lui se naște mai mult din orgoliu și din nevoia de absolut decât din fapte sigure, deci iubirea este trăită ca suferință a conștiinței. Totodată, secvența ilustrează perspectiva subiectivă: cititorul nu vede ce face Ela, ci doar felul în care Ștefan interpretează, cu o luciditate dureroasă, fiecare gest al ei.

O a doua secvență relevantă aparține Cărții a doua, în care eroul descrie bombardamentul și retragerea haotică de pe front. Războiul nu mai este o pagină eroică, ci o experiență a fricii, a morții absurde și a dezordinii. Confruntat cu moartea, Ștefan își vede drama personală la adevărata ei dimensiune. Așadar, a doua experiență o relativizează pe prima, ceea ce explică finalul, în care eroul se desparte de Ela lăsându-i „tot trecutul”.

Un prim element de structură relevant este timpul. Romanul începe in medias res, în primăvara lui 1916, când Ștefan este concentrat cu regimentul în munți, iar discuția de la popotă despre un soț care și-a ucis soția declanșează memoria involuntară. Astfel, timpul cronologic al anului 1916 se împletește cu timpul psihologic al amintirii, iar această discontinuitate susține caracterul de roman al conștiinței.

Al doilea element este titlul. Construit pe o antiteză, el anunță cele două experiențe fundamentale și momentul în care una se încheie, iar cealaltă începe. Simetria titlului sugerează compoziția în două cărți și evoluția eroului de la obsesia iubirii la luciditatea dobândită în fața morții. „Ultima noapte de dragoste” trimite la întâlnirea de la Câmpulung, iar „întâia noapte de război” marchează intrarea în luptă, deci titlul rezumă chiar drumul interior al personajului.

În concluzie, prin perspectiva subiectivă, analiza psihologică și structura temporală, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este un roman psihologic și al experienței reprezentativ pentru modernismul interbelic, în care adevărul se află numai în conștiința celui care trăiește.

Cum ar fi punctat: încadrare precizată (modernism, roman psihologic și al experienței) + două trăsături numite și demonstrate → 6p; tema formulată explicit + Odobești și bombardamentul comentate, nu rezumate → 6p; timpul și titlul, fiecare legat de semnificația romanului → 6p. Redactare: introducere–cuprins–încheiere, conectori („O primă…”, „Așadar”, „În concluzie”), judecăți de valoare. Lungime: circa 500 de cuvinte (peste pragul de 400).

Eseu-model: particularități de construcție a personajului Ștefan Gheorghidiu (tip C)

Romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu, apărut în 1930, este un roman psihologic și al experienței, iar protagonistul său, Ștefan Gheorghidiu, ilustrează tipul intelectualului lucid, însetat de absolut, specific prozei moderniste interbelice. Fiind în același timp narator și personaj, el ne oferă o imagine a lumii filtrată integral prin propria conștiință.

Statutul social al personajului se schimbă pe parcursul romanului. La început, Ștefan este un student sărac la Filosofie, căsătorit cu o colegă, Ela. Moștenirea primită de la unchiul Tache îl introduce în lumea bună a Bucureștiului, iar în 1916 este sublocotenent în rezervă, concentrat cu regimentul și apoi trimis pe front. Din punct de vedere psihologic, el este un hipersensibil și un analitic, care își trăiește sentimentele prin conștiință, cântărindu-le permanent. Moral, Ștefan este un idealist intransigent: disprețuiește banul, superficialitatea și compromisul și nu acceptă decât iubirea absolută.

Trăsătura dominantă a personajului este luciditatea dusă până la obsesie, ilustrată mai întâi de excursia la Odobești. Văzând-o pe Ela atentă cu domnul G., Ștefan observă fiecare detaliu, de la locul la masă la un zâmbet, și îl analizează până la suferință. El nu are dovezi, dar mintea lui construiește un adevăr chinuitor. Episodul arată că gelozia lui este o formă de cunoaștere bolnavă: cu cât înțelege mai mult, cu atât suferă mai mult.

Al doilea episod este cel de la Câmpulung. Ela îi cere să treacă pe numele ei o sumă de bani, iar apoi Ștefan îl zărește pe G. în oraș. Eroul își imaginează scena crimei, dar chemarea la unitate și începutul războiului îl opresc. Luciditatea sa se întoarce acum asupra propriei patimi, iar experiența frontului îl va face să o privească de la distanță. Episodul confirmă că, la Ștefan, gândul merge mereu înaintea faptei: el analizează, imaginează și judecă, dar istoria hotărăște în locul lui.

Un prim element de construcție a personajului este perspectiva narativă. Ștefan este narator autodiegetic, iar relatarea la persoana I face ca personajul să se construiască aproape exclusiv prin autocaracterizare și introspecție. Cititorul are acces direct la gândurile lui, dar nu și la adevărul despre Ela. Această limitare susține caracterul subiectiv și modern al personajului.

Al doilea element este finalul, care încheie evoluția eroului. Întors de pe front, rănit și schimbat, Ștefan decide să se despartă de Ela și să-i lase totul, adică „tot trecutul”. Gestul arată că intransigența lui morală rămâne neschimbată, însă acum este dublată de detașare: experiența morții i-a arătat relativitatea dramei sale. Finalul deschis confirmă astfel statutul de personaj aflat în căutarea absolutului.

În concluzie, Ștefan Gheorghidiu este un personaj modern, construit prin introspecție și perspectivă subiectivă, a cărui luciditate îl face să trăiască iubirea și războiul ca pe niște experiențe de cunoaștere a sinelui. Drama lui nu vine din întâmplări spectaculoase, ci din imposibilitatea de a împăca idealul absolut cu realitatea.

Cum ar fi punctat: statut social (student sărac → moștenitor → ofițer), psihologic și moral, fiecare precizat → 6p; trăsătura (luciditatea obsesivă) + Odobești și Câmpulung comentate → 6p; perspectiva narativă și finalul, ambele legate explicit de construcția personajului → 6p. Lungime: circa 460 de cuvinte.

De ce „psihologic și al experienței”?

Ce scenă e culmea geloziei?

Greșeli care costă puncte

1 mincapcanele de evitat

Exersează pe itemi oficiali

0/5
2026 · August · v04 · III

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text narativ aparținând lui Liviu Rebreanu sau lui Camil Petrescu. Repere: – evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică; – comentarea a două episoade/secvențe semnificative pentru tema textului narativ studiat; – analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj, relevante pentru textul narativ studiat (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).

2025 · Simulare · III

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui roman psihologic sau al experienței studiat. Repere: – evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea romanului studiat într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică; – comentarea a două episoade/secvențe semnificative pentru tema romanului studiat; – analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj, relevante pentru romanul studiat (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).

2025 · Iunie rezervă · v08 · III

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui personaj într-un roman interbelic studiat. Repere: – prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales; – evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate; – analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj ale romanului studiat, relevante pentru construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, modalități de caracterizare, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, registre stilistice, limbaj etc.).

2023 · Iunie · v06 · III

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text narativ studiat, aparținând lui Liviu Rebreanu sau lui Camil Petrescu. Repere: – evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică; – comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat; – analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj, semnificative pentru textul narativ studiat (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).

2022 · Sesiunea specială · v07 · III

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text narativ studiat, aparținând lui Camil Petrescu sau lui G. Călinescu. Repere: – evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică; – comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat; – analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj, semnificative pentru textul narativ studiat (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj etc.).

Termeni-cheie

Roman psihologic
Roman centrat pe viața interioară a personajului: stări, frământări, gânduri, analizate prin introspecție și monolog interior.
Roman al experienței
Tip de roman interbelic (programă) în care eroul trăiește direct, pe cont propriu, experiențe-limită (iubirea, războiul) și le notează cu luciditate.
Autenticitate
Principiu camilpetrescian: scriitorul redă doar ce a trăit și a cunoscut prin propria conștiință; de aici narațiunea la persoana I și aspectul de jurnal.
Narator autodiegetic
Narator-personaj care își relatează propria poveste la persoana I (Ștefan Gheorghidiu).
Perspectivă subiectivă (focalizare internă)
Totul e văzut prin conștiința unui singur personaj; ceilalți (Ela) apar doar așa cum îi percepe el.
Timp psihologic
Timpul trăirii interioare, care nu respectă cronologia: prezentul concentrării din 1916 alternează cu trecutul reconstituit din memorie.
Memorie involuntară
Amintire declanșată de un stimul din prezent (discuția de la popotă), care deschide rememorarea iubirii.
Introspecție
Autoanaliză: personajul își observă și își disecă propriile gânduri și sentimente.
Modernism (Lovinescu)
Curent interbelic care cere sincronizarea cu literatura europeană: roman citadin, intelectual, de analiză psihologică.
Ștefan Gheorghidiu
Protagonist și narator: intelectual lucid, student la Filosofie, sublocotenent în 1916, obsedat de iubirea absolută.

Notițele mele

Salvat local

Surse