Perioade și curente literare
Exact perioadele și curentele din programa de la real: umanism, iluminism, pașoptism, criticism junimist, romantism, realism, simbolism, modernism, tradiționalism, romanul și poezia interbelică, perioada postbelică și postmodernismul. Pentru fiecare: trăsăturile pe care le demonstrezi la eseu și exemplele canonice.
- 40 min
- La BAC: Subiectul al III-lea (reperul 1) · Subiectul al II-lea
- De revizuit

ții minte doar fișa asta și ești acoperit
Fișa de aur
- 01
Reperul 1 al eseului: precizezi perioada, curentul sau orientarea tematică, numești două trăsături și le evidențiezi în text.
- 02
Regula de aur: alege curentul ale cărui trăsături le poți arăta cel mai concret în text. Trăsătura fără dovadă e doar pe jumătate.
Truc: Nu spui doar „sunt rapid”; arăți cronometrul.
- 03
Formula sigură: „Textul se încadrează în X, prin trăsătura 1 (+ dovadă din text) și prin trăsătura 2 (+ dovadă din text).”
- 04
Romantism (Luceafărul): antiteza, cultul geniului, evadarea în cosmos/vis, inspirația folclorică.
- 05
Realism (Ion, Moara cu noroc, Enigma Otiliei): obiectivitate (narator omniscient), verosimilitate, personaje tipice, construcție simetrică.
- 06
Simbolism (Plumb): simbolul central, sugestia, corespondențele și cromatica, muzicalitatea (repetiție, paralelism).
Truc: Plumb = greu, cenușiu, fără zbor: tot ce atinge devine „de plumb”.
- 07
Modernism (Ultima noapte…, Blaga, Arghezi, Barbu): sincronizare, intelectualizare, subiectivitate, înnoirea limbajului (vers liber, estetica urâtului).
- 08
Dacă perioada e deja dată în cerință („text dramatic postbelic”), numești un curent sau o orientare tematică, nu perioada.
Pe scurt
Culorile din lecție:termencifră, datăidee-cheie
- Reperul 1 din eseu valorează 6 puncte: 2p pentru numirea perioadei, a curentului sau a orientării tematice, 2 × 1p pentru numirea a două trăsături și 2 × 1p pentru demonstrarea fiecărei trăsături în text.
- Programa de la real cuprinde: umanismul și iluminismul (sec. XVII–XVIII), pașoptismul, criticismul junimist, romantismul, realismul, simbolismul, perioada interbelică (modernism, tradiționalism, romanul psihologic și al experienței), perioada postbelică (roman, poezie, teatru, postmodernism).
- Nu sunt în programa de la real (sunt doar la uman): clasicismul ca „prelungire”, avangarda, „România între Occident și Orient”.
- Regula de aur: alege curentul ale cărui trăsături le poți arăta cel mai concret în text. O trăsătură numită, dar nedemonstrată, aduce doar 1 punct din 2.
- Poți încadra textul în perioadă + curent deodată („roman interbelic realist”). Baremul punctează oricare variantă corectă. Trăsăturile trebuie să fie însă ale entității pe care ai numit-o.
- Formula sigură: „Textul se încadrează în X, prin trăsătura 1 (... + dovadă din text) și prin trăsătura 2 (... + dovadă din text).”
Schemă interactivă
De la cronicari la generația ’80, cu operele tale pe axă
Apasă pe un curent pentru 4 trăsături; pe o operă, pentru lecția ei.
- XVII–XVIII
Fără operă canonică în aplicație: apare ca text la prima vedere sau în introducere.
Fără operă canonică în aplicație: apare ca text la prima vedere sau în introducere.
- Perioada modernă
Fără operă canonică în aplicație: apare ca text la prima vedere sau în introducere.
- Perioada interbelică
- Eu nu strivesc corola de minuni a lumiiL. Blaga · 1919
artă poetică modernistă - Riga Crypto și lapona EnigelI. Barbu · 1924
baladă modernistă (ermetism) - TestamentT. Arghezi · 1927
artă poetică modernistă - Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de războiCamil Petrescu · 1930
roman modernist, psihologic, al experienței
- Eu nu strivesc corola de minuni a lumiiL. Blaga · 1919
- Perioada postbelică
Fără operă canonică în aplicație: apare ca text la prima vedere sau în introducere.
- 1antiteza ca principiu de construcție
- 2cultul geniului, al omului excepțional
- 3evadarea în vis, natură, cosmos sau trecut
- 4inspirația folclorică și amestecul genurilor
Harta: ce încadrare folosești pentru fiecare text canonic
| Text | Încadrare recomandată (sigură la barem) | Alternative corecte |
|---|---|---|
| Povestea lui Harap-Alb (Creangă, 1877) | perioada marilor clasici / criticismul junimist | elemente realiste (umanizarea fabulosului), ca nuanță, nu ca încadrare |
| Amintiri din copilărie (Creangă) | perioada marilor clasici / junimism | realism |
| Moara cu noroc (Slavici, 1881) | realism | junimism (marii clasici) |
| O scrisoare pierdută (Caragiale, 1884) | realism | criticismul junimist (satira „formelor fără fond”) |
| Luceafărul (Eminescu, 1883) | romantism | perioada marilor clasici |
| Floare albastră (Eminescu, 1873) | romantism | — |
| Plumb (Bacovia, 1916) | simbolism | modernism (elemente expresioniste) |
| Ion (Rebreanu, 1920) | realism + perioada interbelică | roman de inspirație rurală (orientare tematică) |
| Baltagul (Sadoveanu, 1930) | tradiționalism + perioada interbelică | realism; roman mitic (orientare tematică) |
| Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (Camil Petrescu, 1930) | modernism + roman psihologic/al experienței | perioada interbelică |
| Enigma Otiliei (G. Călinescu, 1938) | realism (de tip balzacian) + perioada interbelică | — (elementele moderne sunt nuanțe, nu încadrare) |
| Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (Blaga, 1919) | modernism | expresionism (ca nuanță) |
| Testament (Arghezi, 1927) | modernism | artă poetică (orientare tematică) |
| Riga Crypto și lapona Enigel (Barbu) | modernism | — |
| Leoaica tânără, iubirea (N. Stănescu, 1964) | neomodernism (poezia postbelică) | perioada postbelică (trăsături mai greu de demonstrat) |
| Moromeții (Preda, vol. I, 1955) | perioada postbelică + realism | roman de inspirație rurală |
| Iona (Sorescu, 1968) | neomodernism sau orientarea tematică teatru parabolic / de idei | elemente postmoderne (disputat); perioada postbelică doar ca frază de context |
Secolele XVII–XVIII: umanismul și iluminismul
Nu există autori canonici din această perioadă, deci nu vei scrie un eseu despre ea. Poate apărea însă un text la prima vedere sau o întrebare de context. Ajung câte 4–5 trăsături.
Umanismul (sec. XVII–XVIII în cultura română)
Reprezentanți: cronicarii Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce și Dimitrie Cantemir, cu operă enciclopedică.
TrăsăturăExemplu
| Trăsătură | Exemplu |
|---|---|
| încrederea în om, în rațiune și în valoarea culturii | Miron Costin laudă cititul cărților ca „zăbava” cea mai folositoare |
| interesul pentru originea romană a poporului și latinitatea limbii | Ureche: „de la Râm ne tragem”; Costin, De neamul moldovenilor |
| ideea unității de neam a românilor | cronicarii vorbesc despre românii din toate provinciile |
| scrierea istoriei în limba română (istoriografie) | letopisețele moldovenești |
| spirit enciclopedic | Cantemir: Descrierea Moldovei, Istoria ieroglifică |
Iluminismul (a doua jumătate a sec. XVIII – începutul sec. XIX)
Reprezentanți: Școala Ardeleană (Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior) și Ion Budai-Deleanu, cu epopeea eroi-comică Țiganiada.
TrăsăturăExemplu
| Trăsătură | Exemplu |
|---|---|
| încrederea în rațiune și în progres | programul Școlii Ardelene |
| luminarea poporului prin școală, carte, cultură | manuale, traduceri, școli în limba română |
| demonstrarea latinității limbii și a poporului, uneori exagerată (purism) | gramatica Elementa linguae daco-romanae sive valachicae (1780) |
| lupta pentru emanciparea națională | scrierile istorice ale lui Șincai și Maior |
| impunerea alfabetului latin | lucrările lingvistice ale Școlii Ardelene |
Perioada modernă (sec. XIX – începutul sec. XX)
Perioada pașoptistă (aprox. 1830–1860)
Programul ei este articolul „Introducție” din revista Dacia literară (Iași, 1840), scris de Mihail Kogălniceanu.
Trăsătură „de eseu”Cum o arăți
| Trăsătură „de eseu” | Cum o arăți |
|---|---|
| literatură originală, nu imitații și traduceri | „Introducție”: „Traducțiile însă nu fac o literatură.” |
| inspirația din istoria națională | nuvela istorică Alexandru Lăpușneanul (C. Negruzzi, 1840) |
| inspirația din folclor și din natura patriei | poezia lui Vasile Alecsandri |
| spirit militant, patriotic și civic | literatura legată de Revoluția de la 1848 |
| coexistența curentelor (iluminism, clasicism, romantism) | Negruzzi: subiect romantic, construcție clasică |
Criticismul junimist și perioada marilor clasici
Societatea Junimea a fost fondată la Iași în 1863 (Titu Maiorescu, P.P. Carp, Th. Rosetti, Iacob Negruzzi, Vasile Pogor). Revista ei, Convorbiri literare, apare din 1867. Aici publică marii clasici: Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici.
Trăsătură „de eseu”Cum o arăți
| Trăsătură „de eseu” | Cum o arăți |
|---|---|
| spiritul critic (combaterea imposturii, a mediocrității) | studiile lui Maiorescu; în literatură, satira lui Caragiale |
| teoria formelor fără fond (În contra direcției de astăzi în cultura română, 1868) | O scrisoare pierdută: alegeri, presă, „revizuirea” Constituției, toate fără conținut real |
| autonomia esteticului: arta e independentă de politic și moral | Maiorescu, O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, Comediile d-lui Caragiale (1885) |
| cultivarea limbii literare și a specificului național | Creangă și Slavici, prețuiți pentru inspirația din viața poporului |
| ironia, spiritul filozofic, gustul pentru clasic | scrierile junimiștilor; „anecdotele” de la ședințele Junimii |
Romantismul
În cultura română, romantismul culminează cu Mihai Eminescu, considerat „ultimul mare romantic european”.
Trăsătură „de eseu”Cum o arăți (exemplu canonic)
| Trăsătură „de eseu” | Cum o arăți (exemplu canonic) |
|---|---|
| antiteza ca procedeu de construcție | Luceafărul: lumea cosmică (nemurire, cunoaștere) vs. lumea terestră (moarte, iubire efemeră); Hyperion vs. Cătălin |
| cultul geniului, omul superior, excepțional | Hyperion, simbol al geniului, care renunță la iubire și rămâne „nemuritor și rece” |
| evadarea în vis, în natură, în cosmos, în trecut | zborul cosmic din Luceafărul; natura-paradis din Floare albastră |
| inspirația folclorică | Luceafărul pornește de la basmul Fata în grădina de aur; formula „A fost odată ca-n povești” |
| amestecul genurilor | Luceafărul: epic + liric + dramatic |
| motive romantice: luna, stelele, codrul, lacul, visul, noaptea, floarea albastră | Floare albastră: motivul preluat de la Novalis, simbol al idealului și al iubirii |
| primatul sentimentului și al imaginației față de rațiune | iubirea ideală, visată, din Floare albastră |
Realismul
Realismul românesc apare la clasici (Slavici, Caragiale) și continuă în interbelic (Rebreanu, Călinescu) și în postbelic (Preda).
Trăsătură „de eseu”Cum o arăți (exemplu canonic)
| Trăsătură „de eseu” | Cum o arăți (exemplu canonic) |
|---|---|
| obiectivitatea: narator omniscient, omniprezent, neimplicat; narațiune la persoana a III-a | Ion, Moara cu noroc, Enigma Otiliei |
| verosimilitatea: fapte, locuri și timpuri credibile, uneori precise | Enigma Otiliei: „Într-o seară de la începutul lui iulie 1909...”, strada Antim; Ion: satul Pripas |
| personaje tipice în împrejurări tipice (tipologii) | Ion, țăranul însetat de pământ; Costache Giurgiuveanu, avarul; Stănică Rațiu, arivistul; Cațavencu, demagogul |
| reflectarea critică a realității sociale, tema banului, a parvenirii | Ghiță (Moara cu noroc) se degradează din dorința de îmbogățire |
| construcție riguroasă, adesea simetrică (incipit–final) | Ion: drumul din incipit și din final; Moara cu noroc: vorbele bătrânei la început și la sfârșit |
| motivarea socială și psihologică a faptelor; stil sobru | Rebreanu, stilul „cenușiu”, fără podoabe |
Simbolismul
Simbolismul se naște în Franța (manifestul lui Jean Moréas, 1886; Baudelaire ca precursor; Verlaine, Rimbaud, Mallarmé). La noi, teoreticianul este Alexandru Macedonski, iar poeții reprezentativi sunt George Bacovia și Ion Minulescu.
Trăsătură „de eseu”Cum o arăți în Plumb
| Trăsătură „de eseu” | Cum o arăți în Plumb |
|---|---|
| simbolul central | plumbul: greutate, apăsare, cenușiu, moarte, imposibilitatea zborului |
| sugestia în locul numirii directe | starea de angoasă nu e numită, ci sugerată prin cadrul funerar și prin frig |
| corespondențele (sinestezii), cromatica | „flori de plumb”: ceea ce ar trebui să fie viu și colorat devine greu și cenușiu |
| muzicalitatea: repetiția, refrenul, simetria | cuvântul „plumb” se repetă de șase ori în text, iar versurile 3 și 7 au construcție paralelă |
| teme simboliste: moartea, singurătatea, nevroza, spațiul închis | „Stam singur în cavou...”, „Stam singur lângă mort...” |
În ce curent încadrezi Ion și de ce nu tradiționalism?
Ce două trăsături simboliste arăți în Plumb?
Perioada interbelică (1918–1940)
Modernismul
Teoreticianul lui este Eugen Lovinescu, cu cenaclul și revista Sburătorul (1919) și teoria sincronismului (Istoria civilizației române moderne). Pentru literatură, Lovinescu fixează câteva direcții: tematică urbană în locul celei rurale, proză obiectivă și roman de analiză psihologică, intelectualizarea prozei și a poeziei, trecerea poeziei de la epic la liric.
| Trăsătură „de eseu” | Proză (Ultima noapte...) | Poezie (Eu nu strivesc..., Testament, Riga Crypto) |
|---|---|---|
| sincronizarea cu literatura europeană | romanul proustian, al conștiinței | lirica filozofică europeană |
| intelectualizarea | personaj intelectual (Ștefan Gheorghidiu, student la Filozofie) | poezie a cunoașterii (Blaga: cunoașterea luciferică vs. paradisiacă) |
| tematica urbană | Bucureștiul, mediul intelectual și monden | — |
| subiectivitatea, analiza psihologică | persoana I, monolog interior, timp psihologic | eul liric reflexiv |
| înnoirea limbajului poetic | stilul anticalofil (refuzul „scrisului frumos”) | versul liber (Blaga); estetica urâtului (Arghezi: „Din bube, mucegaiuri și noroi”); ermetismul (Barbu) |
| ambiguitatea, metafora revelatorie, imagini insolite | finalul deschis | „corola de minuni a lumii”, „lumina mea” |
Tradiționalismul
Tradiționalismul interbelic se leagă de revista Gândirea (fondată la Cluj în 1921, condusă apoi de Nichifor Crainic). Are precursori în sămănătorism și poporanism, de la începutul secolului.
Trăsătură „de eseu”Cum o arăți în Baltagul
| Trăsătură „de eseu” | Cum o arăți în Baltagul |
|---|---|
| satul ca spațiu al valorilor autentice și al permanenței | lumea păstorilor din munții Tarcăului, cu „rânduiala” ei străveche |
| tradițiile, obiceiurile, ritualurile | botezul și nunta întâlnite pe drum; înmormântarea și parastasul lui Nechifor |
| mitul și folclorul | motto-ul din Miorița; romanul ca o replică epică a baladei |
| credința și ordinea arhaică a lumii | Vitoria citește semne, vise, se roagă, ține posturi |
| valorificarea ocupațiilor tradiționale și a legăturii cu ciclurile naturii | păstoritul și transhumanța; plecarea lui Nechifor la Dorna, după oi; rânduiala anotimpurilor |
Romanul interbelic: orientări și tipuri
Programa cere „orientări tematice în romanul interbelic” și „tipuri de roman: psihologic și al experienței”. Sinteza:
| Orientare / tip | Trăsături | Text |
|---|---|---|
| roman realist-obiectiv, de inspirație rurală | frescă a satului, problema pământului, narator omniscient | Ion |
| roman psihologic și al experienței, citadin | persoana I, autenticitate, timp psihologic, introspecție, memorie involuntară | Ultima noapte... |
| roman realist balzacian, citadin | tipologii, tema moștenirii și a banului, descrierea mediului | Enigma Otiliei |
| roman mitic / tradiționalist | mit, ritual, drum inițiatic, roman „polițist” | Baltagul |
Poezia interbelică
„Diversitate tematică, stilistică și de viziune”: Blaga (modernism expresionist, poezia cunoașterii), Arghezi (modernism, estetica urâtului, artă poetică), Barbu (modernism, ermetism, poezie cu rigoare matematică), dar și tradiționaliștii (Ion Pillat, Vasile Voiculescu).
Perioada postbelică (după 1945)
Context minimal, pentru introducere. Între 1948 și începutul anilor ’60, literatura e supusă realismului socialist (proletcultismul). „Dezghețul” din anii ’60 permite revenirea la valorile estetice, prin generația ’60 (Nichita Stănescu, Marin Sorescu).
| Domeniu (programă) | Trăsături „de eseu” | Text canonic |
|---|---|---|
| romanul postbelic | realism reînnoit; satul tradițional în fața istoriei; narator omniscient care cedează perspectiva unor personaje-reflector; scene ample (cina, poiana lui Iocan) | Moromeții: Siliștea-Gumești, „cu câțiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial” |
| poezia postbelică | revenirea la lirism după proletcultism; metafora și ambiguitatea; iubirea ca stare de grație și formă de cunoaștere; limbaj poetic înnoit | Leoaica tânără, iubirea: iubirea-leoaică, natura care „se făcu un cerc” |
| teatrul postbelic | parabola, alegoria, mitul reinterpretat; personaj-simbol al condiției umane; monolog, absurd, ironie tragică | Iona: mitul biblic reinterpretat, singurătatea, căutarea sensului |
Postmodernismul
Curentul se afirmă la noi prin generația ’80 („optzeciștii”: Mircea Cărtărescu, Mircea Nedelciu, Florin Iaru și alții), în cenaclurile conduse de Nicolae Manolescu și Ov. S. Crohmălniceanu.
TrăsăturăExplicație
| Trăsătură | Explicație |
|---|---|
| intertextualitatea | textul dialoghează cu alte texte (citate, aluzii, rescrieri) |
| ironia și parodia | relativizarea marilor teme și a stilului „înalt” |
| autoreferențialitatea (metaficțiunea) | textul vorbește despre propria scriere |
| amestecul registrelor (livresc, cotidian, colocvial) | „democratizarea” limbajului poetic |
| cotidianul, biograficul, fragmentarismul | literatura se apropie de viața obișnuită |
Ce faci la încadrare dacă cerința spune „text dramatic postbelic”?
Ce se cere la BAC
Reperul 1 apare la toate eseurile de tip A, B și D, dar nu la tipul C (personaj). Formularea oficială, constantă în 2023–2026:
„evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului [narativ / poetic / dramatic] studiat într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică”
Baremul (de exemplu, iunie–iulie 2026, var. 6, Bacovia; august 2025, var. 9, text dramatic):
- precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice – 2 puncte;
- numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării tematice precizate – 2 × 1 punct;
- evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului – 2 × 1 punct.
Excepție: la modelul 2024 („text dramatic postbelic”), cerința a cerut încadrarea „într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică”, fără „perioadă”, pentru că perioada era deja dată în cerință. Citește cerința: dacă perioada e dată, numește un curent sau o orientare.
Poezia Plumb, care deschide volumul cu același titlu (1916), se încadrează în simbolism, curent pe care Bacovia îl duce la expresia lui cea mai profundă în literatura română. O primă trăsătură simbolistă este folosirea simbolului ca nucleu al textului. Plumbul, metal greu, cenușiu, apăsător, transformă tot ce atinge: sicriele, florile, coroanele, chiar „amorul” și „aripile” sunt „de plumb”. Astfel, simbolul sugerează o lume închisă, fără ieșire, în care orice înălțare e imposibilă. A doua trăsătură este muzicalitatea, obținută prin repetiție și paralelism. Cuvântul-simbol revine de șase ori în cele opt versuri, iar versurile „Stam singur în cavou... și era vânt...” și „Stam singur lângă mort... și era frig...” au aceeași construcție. Ele creează o monotonie obsesivă, care sugerează, fără să o numească, starea de angoasă a eului liric.
Greșeli care costă puncte
- Trăsătură fără dovadă. „O trăsătură a realismului este obiectivitatea.” și atât: pierzi punctul de „evidențiere”. Adaugă imediat cum apare în text.
- Trăsături care nu aparțin curentului numit. Exemplu: „romantism” + „versul liber”. Fiecare trăsătură trebuie să fie a curentului pe care l-ai precizat.
- Două trăsături care sunt, de fapt, una. „Narator omniscient” și „narațiune la persoana a III-a” țin de aceeași obiectivitate. Alege trăsături distincte: obiectivitate + tipicitate, sau verosimilitate + construcție simetrică.
- Încadrare greșită: Ion în „tradiționalism” (e realism), Plumb în „romantism”. Riscant: Enigma Otiliei în „modernism”. Romanul are elemente moderne, dar trăsăturile realismului balzacian sunt mult mai ușor de demonstrat.
- Istorie literară în loc de trăsături. Trei rânduri despre Lovinescu nu aduc puncte, dacă nu urmează trăsăturile demonstrate.
Schema de recapitulare
- Sec. XVII–XVIII: umanism (cronicarii, Cantemir) → iluminism (Școala Ardeleană)
- Modern: pașoptism (Dacia literară, 1840) → junimism (Convorbiri literare, 1867; marii clasici)
- romantism → Eminescu
- realism → Slavici, Caragiale (apoi Rebreanu, Călinescu, Preda)
- simbolism → Macedonski, Bacovia
- Interbelic: modernism (Lovinescu, Sburătorul) ↔ tradiționalism (Gândirea)
- roman: realist (Ion, Enigma Otiliei), psihologic/al experienței (Ultima noapte...), mitic (Baltagul)
- poezie: Blaga, Arghezi, Barbu
- Postbelic: roman (Moromeții), poezie (Stănescu), teatru (Iona), postmodernism (generația ’80)
Termeni-cheie
- Încadrarea (reperul 1)
- Precizarea perioadei, a curentului sau a orientării tematice (2p) + numirea a două trăsături (2×1p) + evidențierea lor în text (2×1p).
- Pașoptismul
- Perioada 1830–1860, cu programul din „Introducție” la Dacia literară (1840): literatură originală, inspirată din istorie, folclor și natura patriei.
- Criticismul junimist
- Direcția impusă de Junimea și Titu Maiorescu (Convorbiri literare, 1867): spirit critic, teoria formelor fără fond, autonomia esteticului.
- Romantismul
- Curent care cultivă sentimentul, imaginația și visul, antiteza, evadarea în natură, istorie sau cosmos și figura geniului.
- Realismul
- Curent care reflectă obiectiv și verosimil realitatea socială, prin narator omniscient, personaje tipice în împrejurări tipice și construcție riguroasă.
- Simbolismul
- Curent care exprimă stări vagi prin sugestie, simbol, corespondențe (sinestezii), muzicalitate și cromatică.
- Modernismul
- Orientare interbelică (E. Lovinescu, Sburătorul, 1919) care cere sincronizarea cu literatura europeană: tematică urbană, intelectualizare, înnoirea limbajului.
- Tradiționalismul
- Orientare interbelică (revista Gândirea, 1921) care vede în satul tradițional, credință, mit și istorie sursa valorilor autentice.
- Sincronismul
- Teoria lui E. Lovinescu: o cultură evoluează prin preluarea formelor culturii europene, apoi prin adaptarea lor la specificul propriu.
- Neomodernismul
- Denumire critică pentru poezia și teatrul generației ’60 (N. Stănescu, M. Sorescu): reluarea modernismului interbelic după realismul socialist.
- Postmodernismul
- Curent postbelic (generația ’80): intertextualitate, ironie, parodie, autoreferențialitate, amestecul registrelor, cotidianul în literatură.
- Formele fără fond
- Teoria lui Maiorescu (În contra direcției de astăzi..., 1868): instituții și forme culturale importate din Occident fără baza socială și culturală care să le susțină.
Notițele mele
Salvat localSurse
- Programa de examen, profil real (Anexa 2 la OMEN 4923/2013), competența 3
- BAC iunie–iulie 2026, var. 6, Subiectul al III-lea (text poetic, G. Bacovia) + barem
- BAC iunie–iulie 2024, var. 2, Subiectul al III-lea (nuvelă) + barem
- BAC model 2024, Subiectul al III-lea (text dramatic postbelic) + barem
- BAC august 2025, var. 9, Subiectul al III-lea (text dramatic) + barem
- BAC iunie 2023, var. 6, Subiectul al III-lea (L. Rebreanu sau Camil Petrescu) + barem